După rod recunoşti iubirea. Şi noi, toţi, suntem iubiţi.

Hai în piaţă!

Azi. Mâine, că-i sâmbătă şi-i oborul plin. Doar mergi! Nicăieri nu-i mai bogat strâns a podoabă rodul pământului. Nicăieri nu te umple mai cu folos atâta năvală de energie, de bucurie pe chipuri, de mâini muncite a dragoste, de ochi vii. Am văzut oameni jucând hora în plină piaţă. Oameni simpli, veniţi la cumpărături, cu sacoşele doldora, aşteptându-i cuminţi până s-o isprăvi cântul.

Un fel de flash mob. Unul adevărat, neticluit. Cu ţărani. Adică oameni care-şi ţin încă strâns la piept rădăcinile, care-şi ţin încă sfinte amintirile pentru nepoţi.  Amintiri de pământ, apă şi soare.

Și pământul, priceperea, credința, tradițiile, rostul și puterea. Pentru toate zilele de Mâine!

Cât vezi cu ochii, floare! Fără vorbe – parfumul! Dulce-amărui, cum numai toamna poate. Avem soare, o lumină de vis, o minune de toamnă afară și suntem printre norocoșii care le putem vedea. Nici o scuză să nu trăiești Bucuria. Nici o scuză să nu fii fericit!

Fructe de-a pădurea. De-a sănătatea curată, cu obrajii aprinşi de frigul dulce al dimineţii.

Provizii cum numai la noi. Linişte de cămară bogată, aşteptând bucuria iernii. Amintiri cu bunici și prunci rumeni în obraji. Unul dintre ei rămâi tu. Nu uiți, da?

Nimic nu rămâne neadunat. Risipa e cuvântul care lipseşte din mintea oamenilor pământului.

Meşteşug de mâini vrednice. Meşteşug de podoabă care schimbă casa în Acasă.

Dulce de toamnă coaptă într-un dovleac. Îmbrățișare de cald, cuptor înmiresmat și zâmbet de bunică fericită. Mereu lângă tine.

Iute. Iute la veselie.

Licoarea toamnei. Adâncă, schimbătoare, dulce-îmbietor de foc de noapte, după culesul viei.

Must. Must have!

Nu poţi să treci pe lângă zumzetul pieţii fără să te prinzi jocului ei. Culorilor. Gustului. Nimic mai toamnă decât un măr rumen, mâncat cu poftă în plin soare.

Dacă nu poţi vedea culorile fiecărei zile, vino într-o piaţă! Ai cele mai multe speranţe să-ţi vindeci ochii năpăstuiţi de griurile seci ale oraşului.

Toamnă. După rod recunoşti iubirea. Şi noi, toţi, suntem iubiţi.

Hai, hai mergi în piață! Hrănește un om care a muncit vara întreagă pentru bucatele de pe masa ta, mângâie-i cu un zâmbet obrazul ars de soare și cu un mulțumesc curat, sufletul atât de darnic.

Să ne hrănim unii pe alții cu viață, bucurie, acceptare, mulțumire!

Toate, soiuri blânde de iubire, crescute uneori cu soare, alteori cu lacrimi, din trupul planetei ăsteia pe care toți ne suntem unii altora vecini.

Vecini de iubire.

Credit foto: Anca Constantin