Iertare în locul pumnului strâns

Vecinele de primprejur dau cu aspiratorul ca de frica morții, câteva trudesc agățate de ferestre lustruind urme nevăzute, o tură într-un hipermarket dimineață, chiar dacă la prima oră, m-a lăsat cu un pumn de neuroni mai puțin și cel mai negru-amar gust posibil. Toată lumea aleargă de parcă are de pregătit măcar un adăpost atomic, nu Paștele.

În timpul ăsta al nostru, nebun, soarele a răsărit la locul lui. Verdele copacilor nu trebuie niciodată șters de praf, grâul crește cuminte, albinele cresc minunea, mierlele habar n-au că trăim Săptămâna Mare și totuși ele sunt singurele care Îi cântă. Lui.
Undeva, în lumea asta de pământ, grădina Ghetsimani încă respiră. Așteptând înfrigurată în speranța că-i vom schimba povestea. Și după noapte va veni și ziua în care nu-L vom mai vinde. Ziua în care vom alege pacea în locul vrajbei, bucuria în locul fricii, iubirea în locul bogăției, iertarea în locul pumnului strâns.

Pentru că zilele acestea de sărbătoare vor trece, pentru unii, fără vreun habar, dar Alegerea ne rămâne.

Vie, pentru fiecare zi.
Iar El ne așteaptă.

Credit foto: Sadik Demiroz