Aruncă așteptările!

 


Toți avem câteodată nopți care trec fugărite, până reușim să lipim geană de geană, tot măcinând gânduri de ieșit la liman. Toți avem zile în care am lua fără să clipim calea cea mai scurtă spre primul câmp pe care poți urla singur, departe de toți. Nu mai poți, nu mai știi, nu mai ai din ce și cu ce să te împingi să te mai ridici încă o dată. Ai spune cuiva, dar ești atât de închis în nerezolvările tale, încât portița asta de bunăvoință n-o mai crezi deschizându-se cu vreun real folos. Ai vrea ajutor, dar simți că soluția e tot în tine și asta te apasă și mai tare. Laolaltă cu toate felurile de zâmbete și ”totul va fi bine” pe care trebuie să le păstrezi neatinse pentru tot restul lumii din jurul tău, de la oamenii cei mai dragi pentru care te lupți, până la cei care s-ar bucura la o bucățică din ficatul tău, acum că tot ești jos. Ești prins. Și e tot mai greu să mai vezi ceva de ceața panicii, e încă și mai greu să te smulgi crizei încercând să rămâi pozitiv. Pentru că da, ai dreptate cu ce simți! Nu de citate pozitiv-motivaționale și mângâieri pe creștet ai nevoie.
Respiră o clipă! Doar respiră. Stai un strop cu mine, am trecut vie de pragul ăsta de mai multe ori decât aș fi vrut, în nu mai vreau să știu câte cumpene de viață. Ultima oară, azi noapte.
Ai încredere să încercăm împreună și pașii mei? Hai!

1. Trage o porție zdravană de plâns! Da, m-ai auzit bine! O porție sănătoasă, pe săturate, cinstită. Ai în tine, adunate, înghesuite, sufocate – durere, frustrare, teamă, iar inima ta duce toată greutatea, până la epuizare. Lasă-le să iasă, puhoi, furtună, cum or fi, doar dă-le drumul! Știi cum după ploaie aerul e mai curat? Așa va fi și cerul gândurilor tale. Trupul tău are rezolvări chimice pentru cam orice criză. Plânsului îi va urma un val de endorfine binefăcătoare. E și mai simplu de fapt – ceri ajutor și îl primești! Fizic, acum, ești într-o stare mai bună să vezi drumul înainte.
2. Imaginează-ți cel mai rău scenariu! Mergi repede, fără să zăbovești cu gândul în detalii agravante, pe firul fricii tale cele mai mari. Formuleaz-o, privește-o în ochi, învârte-o pe toate fețele. Apoi rupe-o în bucăți mai mici. Sunt chiar toate de netrecut? Pentru unele s-ar putea să nu vezi în continuare soluții, dar nici nu e nevoie acum. Trebuie doar să începi! Cu cea mai mică bucățică de frică învinsă, cu cea mai mică rezolvare, apoi cu încă una și încă una.
3. Ce e cu adevărat important? Cinstit acum, mai nimeni nu-și pierde somnul noaptea, frământat de concepte filosofice. Eu una, nu. Problemele care ne sufocă cel mai ușor, des și nemeritat sunt cel mai probabil unele foarte lumești. Bani, facturi, rate, șanse pierdute sau niciodată primite. Lucruri. Fă un pas înapoi și câștigă un început de perspectivă! Alege-ți una sau două întrebări-sită prin care să-ți treci orice teamă de acum înainte. Ale mele sunt – peste 5 ani va mai avea vreo importanță ce mă sufocă acum? – și – dacă aș afla cât timp mai am de trăit mi-ar mai păsa de rezolvarea asta, sau alta ar fi ordinea lumii mele? Funcționează fără cusur, oricât aș mai cârti câteodată.
4. Aruncă așteptările! Te-ai temut că ești singur în criza asta? Chiar ești. Pentru că oricine ai fi crezut că te poate ajuta, nu poate decât ameliora efecte. Tu ești singurul care poți ajunge la cauză și vindeca. Așa că lasă jos toate așteptările față de ceilalți și cântărește doar ce poți face tu. Primul lucru bun pe care ți-l oferi e că tocmai ai destrămat frica de a fi dezamăgit/părăsit. De acum înainte orice ajutor vei primi(și vei primi!), va fi un ajutor real pentru că îl vei primi întreg, nesperat, necondiționat de nicio așteptare.
5. Renunță să faci pe plac cuiva! Măcar o vreme. Dacă ai fi bolnav nimeni nu s-ar aștepta să te ridici din pat să zugrăvești casa. La fel acum, ai nevoie de oricât de multă grijă îți poți oferi. Pentru că, oricât ți-ai dori, dintr-o farfurie goală nu poți hrăni pe nimeni.
6. Renunță la vinovăție! Ai răbdare cu tine. Mai multă. Și un strop de blândețe. Cel mai probabil ți-a trecut măcar o dată prin cap că vina e a ta pentru situația în care te zbați. Șterge-ți prostia asta din minte, chiar dacă tot ea îți arată dovezi că are dreptate! Amintește-ți că tot ce ai făcut vreodată a fost, la vremea respectivă, ceva ce ți-ai dorit, sau, în cel mai sumbru caz, ai ales din două, răul cel mai mic. Toți suntem suma alegerilor noastre. Împacă-te cu ale tale! Ai făcut tot ce ai putut mai bun și ”bunul” tău e suficient.
7. Reclădește-ți încrederea în tine! Nu cu ”hei-rup!” și ”hai că poți!”. Dacă ești aici, jos, deznădăjduit, cu siguranță ți-ai dat voie să uiți toate cumpenele prin care ai trecut deja. Învingător. Dai din cap neîncrezător? Toți avem cicatrici. Privește-ți-le! Ele sunt dovada că ai supraviețuit. Amintește-ți cel mai greu moment prin care ai trecut. Exact, ai trecut! Ai mers înainte. Știi deja că poți, aici e rădăcina încrederii tale! Tu ești eroul tău.
8. Adună-ți binecuvântările! Întotdeauna există. Pentru fiecare lucru care crezi că îți lipsește, există deja cel puțin unul cu care ai uitat că ești bogat. Nu sunt vorbe goale, numără! Serios, începe să numeri toate lucrurile pentru care ești recunoscător că îți fac parte din viață. Și oricâte ar fi, pune la final, să nu mai uiți, gândul că în orice clipă, undeva pe pământul ăsta e măcar un om care ar da orice să aibă parte de cea mai proastă zi a ta.
9. Acceptă că poți pierde! Și e firesc să fie așa. E de-a dreptul sănătos. Pentru că din victorii nu înveți, doar câștigi. Cel mai adesea lucruri (pentru că, fir-ar să fie, pe ele ne pricepem cel mai bine să le cerem). Lucruri care îmbătrânesc, se strică, se pierd, se distrug. Sau mai rău, ajung să ne stăpânească. Când pierzi, scuturi balanța întru echilibru. Când pierzi înveți, crești, golești o cupă deja apăsător de plină, pe care acum ești din nou liber să o umpli. Cu ceva mai bun. Cu șansa nouă de a-ți alege din nou drumul. E libertate multă aici. Folosește-o!
10. Spune ”VREAU”! Fă-ți o imagine cât mai limpede cu tot ce vrei! Adună-te, alege, acceptă(-te). Scrie undeva tot ce vrei să îndeplinești. Rostește cu voce tare ce ai scris. Orice energie răspândim primește ecou, răspuns, dezlegare, reacție. Iar singuri nu suntem decât atâta vreme câtă uităm să ne lăsăm iubiți. O clipă sau o viață. În dăruire nimic nu îți este măsurat. Nu măsura nici tu. Primește tot!
Acum abia poți primi și mângâierea cuiva care te va strânge în brațe șoptindu-ți – Totul va fi bine! Astăzi șoapta a fost să fie a mea. Tot ce am scris pentru tine, am scris și pentru mine.
Soarele, îngerul tău și bunul Dumnezeu sunt Lumini care nu te părăsesc niciodată. Oricât de multă vreme ar trece fără să ridici ochii spre Cer. Totul va fi bine! (Zâmbește! Ești iubit.)

 


2 Comentarii to “Aruncă așteptările!

  • Popescu Maria
    10 luni ago

    Mulțumesc mult! Chiar azi aveam (am) nevoie de vorbele ,gândurile și sentimentele tale . Cu Dumnezeu înainte!

    • Anca Constantin
      9 luni ago

      Să fie de bun ajutor, Maria! Mulțumesc eu de gând-bucurie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *