În iubire nu există străini

Cum ești azi? Nu-mi răspunde, ești viu. Trece asta înaintea tuturor grijilor. Întru spulberare.
Cum te-ai trezit azi? Nu-mi răspunde, dacă ți-ai așezat limpede tălpile pământului și te-ai ridicat singur, pe picioarele tale, trece asta în dreptul primului tău Mulțumesc.
Ai mâncat azi? Nu-mi răspunde, mă rog să fie un Da cu zâmbet mare. Dacă este, ai de unde dărui. Dacă nu, ai cum primi. Apoi, dar din dar. Rost curgător, de hrană vie.
Ai văzut azi lumina? Cerul liber. Ești între cei norocoși, chiar dacă uneori nu te bucuri de întreaga minune. Vrei soare în loc de ploaie, sau drum curat în locul noroiului.
Ai auzit azi fie și o fărâmă de muzică? Sau de cuvânt. Sau măcar cineva ți-a strigat numele? Nu-mi răspunde, știu că deja zâmbești. Și ți-ai amintit că nu ești singur.
Ai primit cât de puțină iubire azi? Un gest, un gând-înger pe umăr, care ți-a ridicat privirea, o singură atingere măcar. Nu-mi răspunde. Dacă da, prețuiește-o, crește-o, înmulțește-o, las-o liberă, să bucure la rândul ei!
Dacă nu, lasă citirea aici, respiră plin, înalță-te locului, oriunde ai fi, găsește-ți aproapele și îmbrățișează-l!

Strâns, fără vorbe, fără mâine, doar Acum. Oricine ar fi el, oricine ai fi tu.
În iubire nu există străini. Bucură cât poate duce inima! Și inima duce multe.
În dăruirea ta primești! Când un gol se umple nu mai contează ce parte a fost seacă. Plinul nu caută cuvinte, nu cere promisiuni. Plinul e clipa, e ce nu putem strica gândind, e simțire. E vindecare.
Așa că nu te gândi, doar fă-o!
Apoi răspunde-mi la fericire…