Într-o singură clipă încape o singură răsuflare. N-o grăbi!

Amestec molcom crema de ciocolată pe focul moale şi scriu.
Nu mă întrebaţi cum. Femeile sunt fiare năprasnice de prin basme, care fac şi desfac toate cele câte sunt posibile au ba.
Nu-mi știu desprinde ochii din valurile de mătase, murmurând în vraja dulce şi-mi trec repede prin gânduri un bilanţ ameţit de nerăbdarea cu care aştept noul. Început.
Curat ar fi să (ne) privim mai întâi drumul, înainte de a începe să-l umplem cu paşi doar de dragul de a nu sta locului. Să nu mai căutăm trepe de urcat, cât încă nu ne-am desfătat ochii cu priveliştea ferestrei de lume în care ne găseşte fiecare dimineaţă. Să nu mai acoperim nefericiri cu pojghiţă strălucitoare, pe furiş cojită din poveştile pe care le spunem celorlalţi, despre cât de multe am făcut, am iubit, am zâmbit, am trăit.
Hai să fim un strop singuri cu noi, în linişte de toate! Eu, tu, oricât avem nevoie. Până privindu-te în oglindă ai să-ţi poţi spune doar adevărul, până n-a mai fi de auzit decât vocea inimii, cea care nu-ţi greşeşte niciodată. Până n-ai să te mai vezi doar cu cele care crezi că-ţi lipsesc, ci doar cu tot ce ai primit deja. Până n-ai să mai simţi nevoia să-ţi schimbi culorile doar pentru a fi văzut, înţeles, plăcut.

Să fii altfel decât ceilalti e greu. Cu timpul ai să înţelegi că e greu doar pentru ei.

După tăcerea asta, vorbeşte primului suflet pe care îl iubeşti! Vorbeşte-i din Iubirea ta, dă-i cheia gândurilor tale şi uită că a fost vreodată încuiat locul acela. Nu mai întoarce niciodată spatele ştiinţei că fiecare clipă te găseşte exact acolo unde trebuieşti.

Învaţă, dar nu crede că asta înseamnă că nu ştii. Caută, dar nu uita să te laşi găsit. Călătoreşte, dar nu uita să-ţi rămâi Acasă. Schimbă, dar nu uita să-ţi hrăneşti rădăcinile.

Iubeşte, dar nu uita să-ţi dezlegi harul ăsta, pentru început, ţie.

Ține minte că nu poți robi inima cuiva vreodată. O poţi doar dărui pe a ta, pe a celuilalt trebuie să o laşi liberă să te aleagă.

Acceptă fiecare bucurie, fiecare deznădejde. Prima îţi va lumina sufletul, a doua te va învăţa să luminezi tu după ce-i vei fi trecut umbrele.

Scrie undeva – sunt perfect(ă) aşa cum sunt! De fiecare dată când vei crede că nu eşti o să trebuiască să-ţi aminteşti de ce ai avut dreptate scriind-o.

Iartă ceva care acum nu-ţi încape măcar în inimă! Dacă reuşeşti o să poţi să ierţi orice, pentru că după ce capeţi libertatea asta nu vei mai încăpea nici unei cuşti, oricât de frumos ai fi scris la intrare – „eu am avut dreptate!”

Joacă-te! Dacă e ceva ce poţi face ca să creşti, e să creşti din nou copilul care ai fost.

Dă-ţi voie să greşeşti!

Lasă-te ajutat!

Îmbrăţişează un străin pentru nici un alt motiv decât că poate îți pășește alături.

Bucură-te, dansează, cântă, scrie, lasă lumii și ție, peste ani, o urmă din toate luminile inimii tale!

Imaginează-ţi că nu ai nici o grijă! Apoi crede!

Zâmbeşte – îmi mai şoptesc doar pentru mine şi zâmbesc gândului că mi-am curăţat aripile cu vise bune pentru zbor nou. Nu de mâine. De Azi.

Se adună de seară ultimele zile ale anului din care ne desprindem. Dar an plin e doar pentru noi. Pentru lună, pentru soare, toate clipele sunt fie noapte de odihnit mintea, fie zi nouă, de îmbelșugat inima.
Aşa cum şi noi suntem dăruiţi să ne putem începe viaţa cu fiecare zi, nici una prima, nici una ultima, doar clipe egal de vii.

Îmi adun și eu binecuvântările și palmele împreună. Rugă.

Vreau să învăț să simt ”mulțumesc” în loc de ”mi-aș dori”. Să spun ”Vreau” în loc de orice ”trebuie”.

Să(-mi) fiu Rost. Miez. Rădăcină. Să(-mi) cresc Aripi. Pereche. Îmbrățișare.

Fără întrebări. Fără îndoială.
Iubire.
Acum.
Într-o singură clipă încape o singură răsuflare. N-o grăbi!
Trăiește-o!