Pumnul strâns! Pe inimă

Am văzut deja azi oameni salutându-se cu La mulţi ani, povestind amintiri-visuri din România ceea veche şi frumoasă în care ne cresc rădăcinile. România pentru sărbătoarea căreia mi-am văzut, toți anii cât au fost vii, străbunii mei îmbrăcând straiele cele mai albe, cusute cu flori de dragoste.
La un semafor câțiva tineri cu stegulețe prinse pe mașină, și-au zâmbit a recunoaștere bucuroasă și apoi s-au salutat ca niște vecini buni. Străini ieri. Azi, rude de sânge curat. Ştiut. Acelaşi care freamătă în cel mai nou venit pe lume copil, acelaşi care ne hrăneşte pământul-rai de păduri semeţe, munţi pietroşi de bogăţii, izvoare dulci, ţărm de mare şi ogor rotund de grâne.
Ce bucurie îmi făcură copiii ăștia! Nici nu știți.
Și nu-i patriotism. E simplu Iubire. O iubire cum ştiu simţi numai oamenii care au răzbit împreună, de mână, tot amarul. Câteodată cu aripi mari, alteori în genunchi. Câteodată cu lacrima în gât de neputința nedreptăților prea multe, prea mereu înghițite în numele unui mâine mai răsărit.

Și tot azi, peste toate, în urechi îmi răsună, nu știu cum nimerit pe play, BUG Mafia – “Românește”.
I-am auzit prima oară în viață acum mulți, mulți ani, într-o fostă alimentară, așteptând să-mi vină rândul la casă. Abia mă țineau picioarele de oboseală și totuși nu-mi ajungeau banii de două pâini. Casierița cred că s-a întrebat multă vreme după, de ce îmi țineam dinții scrâșniți și ochii goi, cu urme de lacrimi.
Îi ascult acum și tot tac. Tot doare. N-am cum spune că am răzbit. Nu pe de-a întregul. Nu toți. Noi toți! Altfel n-are rost.
Dacă-mi doresc ceva pentru țara asta, pentru oamenii care suntem, ar fi să apucăm cândva un Crăciun la care BUG Mafia să cânte colinde!
Să nu mai fie nimic de înjurat.
Să vestim doar că ne bucurăm toți, așa cum doar niște copii săraci, flămânzi, bătuți și munciți pot s-o facă, privind înapoi peste întunericul din care s-au ridicat, răzbătând frigul deznădejdii, frica pentru ziua de mâine.
Spuneți-mi că o să vină cândva și ziua asta…
Spuneți-mi și să ne alegem unui drum! Cum ne-a duce mintea, sufletul, care ce avem, și de-om greși să greșim greșeala noastră, nu să lăsăm altora alegerea pentru viața noastră!
Haidem! Pumnul strâns! Pe inimă!
La mulţi ani, Românie!
Ţi-om răsplăti într-o bună zi toate darurile! – Vrerea unui copil de ziua maicii lui.