Speranță pentru prezentul inimii tale

Oare cu ce modele şi chipuri de femei în minte, creşte o puştoaică în ziua de azi?

Mergeam pe stradă ieri în spatele unor fete de liceu care discutau cu patimă despre cum au făcut ele de râs o colegă de clasă, cu ochelari şi nasul în cărţi, evident “not cool”şi urâtă pe deasupra (că nu ştiu cum se întâmplă, dar mereu oamenii văzuţi ca urâți sunt obligatoriu cei care petrec cel mai mult timp cu cărțile… ce ironie frumoasă!).

Nu intru în amănunte, vă puteti imagina singuri restul, deşi nu cred că o să ajungeţi prea aproape de ce cuvinte colorate mi-au auzit mie urechiuşele.

Şi nu, nici n-am să incep cu : “tinerii din ziua de azi”, educaţie, 7 de ani de acasă sau de oriunde. Nu cred în copiii dubios de cuminţi – cu toate că aici poate greşesc cu ideea mea de copilărie nebună care nu se mai potriveşte acum pe nimic, iar faptul că eu jucam fotbal sau mă căţăram în copaci, fără urmă de simţ de conservare, acum nici n-ar mai avea cum să fie categorisit de un adolescent modern altfel decât fiind ceva “necunoscut” şi peste toată mirarea, poate, asezonat cu un “whatever” mormăit.

Deci… ce mai admiră copiii? Cam ştiu, cam bănuiesc, îi văd, îi aud, doar că azi, probabil, am decis să mă răsfăţ – să şterg tot şi s-o iau de la început, sperând să găsesc ceva mai frumos sau să las macar loc speranţei. Şi pentru că încă îmi mai aduc aminte că nici unui copil nu-i place să i se impună ceva, mi-a venit să scot doar din cufărul de gânduri, aici, un strop din inspiraţia mea de viaţă. Atât.

Alegerea aparţine fiecăruia! Fie că acum descoperi o idee de drum, fie că te regăseşti în cel pe care l-ai deja ales.

N-am să vorbesc eu despre Ea, una dintre femeile-inspiraţie pe care le port cu drag, cu mine, mereu – Audrey Hepburn – am să las chiar cuvintele ei s-o facă.

Undeva, acolo, azi sau oricând, încă cineva le va citi sau şi le va reaminti. Va zâmbi, va creşte, va alege, se va ridica, va învăţa să zâmbească din nou, să danseze cu graţia şi iluzia eternei zile de mâine, va învăţa să fie împlinită dincolo de vârstă, tipare, modă sau orice alte piedici vom mai inventa în calea Bucuriei de a fi o femeie Frumoasă cu totul, o femeie frumoasă cu toată viaţa ei.

“I believe in pink. I believe that laughing is the best calorie burner. I believe in kissing, kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles.”

“Cred în roz. Cred că râsul este cel mai bun mod de a arde calorii. Cred în a săruta, cât mai mult. Cred în a fi puternic când toate par că merg prost. Cred că fetele fericite sunt cele mai frumoase fete. Cred că mâine este o nouă zi şi cred în miracole”.

“For attractive lips, speak words of kindness.
For lovely eyes, seek out the good in people.
For a slim figure, share your food with the hungry.
For beautiful hair, let a child run his or her fingers through it once a day.
For poise, walk with the knowledge that you never walk alone.
People, even more than things, have to be restored, renewed, revived, reclaimed and redeemed; never throw out anyone.
The beauty of a woman is not in the clothes she wears, the figure that she carries or the way she combs her hair.
The beauty of a woman must be seen from in her eyes, because that is the doorway to her heart, the place where love resides.”

  “Pentru buze atrăgătoare, spune cuvinte calde.

Pentru ochi frumoşi, caută să vezi binele din oameni.

Pentru o silueta suplă, împarte hrana ta cu cei flamânzi.

Pentru un păr frumos, lasă un copil să se joace cu degetele prin el, o dată pe zi.

Pentru echilibru sufletesc, mergi cu credinţa că nu eşti niciodată singur în drumul tău.

Oamenii, mai mult decât lucrurile, trebuie să fie reclădiţi, înnoiţi, însufleţiţi, îndreptaţi, izbăviţi, iertaţi – nu renunţa niciodată la nimeni!

Frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă, în aparenţa ei sau în felul în care îşi piaptăna părul.

Frumuseţea unei femei se vede în ochii ei, pentru că sunt poarta către inimă, către locul în care sălăşluieşte dragostea.”

“As you grow older you will discover that you have two hands; one for helping yourself, the other for helping others.”

“Pe măsură ce creşti în vârstă vei descoperi că ai două mâini: una pentru a te ajuta pe tine şi una pentru a-i ajuta pe ceilalţi.”

Post scriptum de gând: am să pun alături de speranţa de azi, răbdare şi un zâmbet trecut de patruzeci de ani… Ştiu că nu poţi strânge în suflet cu aceeaşi măsură şi adolescenţa rebelă (când eşti sigur că ştii tot) şi clipa în care eşti pregatită să iubeşti pe altcineva drept model pentru viaţa ta (şi începi sa banuieşti că nu ştii nimic). Totul cere iubire de tine, blândețe și timp. Timp trait la vremea lui. Dar la fel de bine ştiu că toate “seminţele” acestea de cuvinte cu tâlc  îți vor rodi într-o zi, când te aştepţi mai puţin. Până atunci, doar ia-le cu tine pe drum!

Îţi mulţumesc de pe acum.