Nu mai vâna fericirea. Las-o să trăiască!
Vă mai amintiți cât eram de copii când anul 2000 părea un prag îndepărtat de stele de atins? Nici nu...
Vă mai amintiți cât eram de copii când anul 2000 părea un prag îndepărtat de stele de atins? Nici nu...
Mi-a răsărit pârguit, în capul pieptului, un suspin de mult uitat… Desculță, cu tălpile îmbrățişate în apele unui râu...
Tocmai ce-am văzut acum, pentru prima oară, pe un blog, în capul unui articol, pe lângă toate cele butoane...
Căci în Joia Mare sufletele se întorc acasă și se așează cuminți la streașină. Blândă ostoire dorului. Din seninul bunei...
Dacă tu simți vreo deosebire între cele două fotografii, pune mâna pe cuțit și apucă-te! Dacă nu, ai încredere...
Azi am răsărit drept, am primit soare, mi-am îmbrăţişat buna în vis, mama în viu, şi am venit acasă...
De când mă știu, sărbătorile mi-au fost mereu prilej de îndelungi planuri și pregătiri, care mai de care mai...
Până acum ceva timp mi-era a mândrie așa un strop că mă știam un om de nădejde. Adică știută...
Tot aud că rudele nu ți le poți alege. Dar cu siguranță poți alege ce să faci cu ele....
Comentarii recente