Am scris cu Mama
Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi...
Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi...
Mi-a răsărit pârguit, în capul pieptului, un suspin de mult uitat… Desculță, cu tălpile îmbrățişate în apele unui râu...
E plină piața de mure imense, negru-violet, ireal desenate bob cu bob parcă, fără cusur. Luasem deja ieri, cu...
Privesc păsările tale, Doamne, stol alb de aripi, stavilă norilor, și-mi urcă ochii până hăt, sus, în albastru. Îmi...
Tot aud că rudele nu ți le poți alege. Dar cu siguranță poți alege ce să faci cu ele....
Urmăresc chipurile câtorva tineri în metrou. O fată limpede de frumoasă, cu o mapă mare de desen, poposită cuminte...
N-am avut niciodată eroi. Acum realizez că dacă ar fi fost să fie vreunul, ar fi fost mama. Și...
Cred cu tărie și în ciuda împotrivirii rațiunii, care mă tot trage de mâneca experienței, că oamenii sunt buni....
Cum ești azi? Nu-mi răspunde, ești viu. Trece asta înaintea tuturor grijilor. Întru spulberare. Cum te-ai trezit azi? Nu-mi...
Acuş se coace toamna și primim înapoi ora furată la răsăritul verii. Aș fi vrut să te întreb un...
Comentarii recente