Ziua cea mai lungă

Ce să fi găsit mai bun de făcut cu azi-ul meu? Un strop de linişte, mi-am adunat toate cămăşile de gând şi le-am aşezat frumos împăturite, zâmbind, peste ultimele săptămâni.
Ştiu, e cald, toate din minte ne sunt plecate la vacanţă, noi încă aici. Ieri, am fugit. Încet, nu departe, dar departe de toate. O zi cu mama, acasă, în casa care ne ţine familie de zeci de ani, cu pisicile, câinii, cu verdele-pădure, cu umbre de alun şi trandafiri, cu păsări libere în cer, cu lanurile de grâu răsărite între maci, cu trudă la foc şi fericirea cu care umpli cu de toate masa oamenilor tăi dragi, aici, pe pământ.
O zi fără laptop, telefon, tv (te gândeşti când poţi s-o faci şi tu? O sa te gândeşti mereu apoi, la “când din nou?”).
O zi cu povești, cu râs cu poftă, oameni calzi, frumoşi, drepţi – cu zâmbetul prins de soare pentru mereu în toate liniile chipului. O zi de mers cu tălpile desculţe, o zi cu recunoscut gustul apei de fântână, cu mângâiat (așa cum saluţi un prieten vechi) cărţile mamei împânzind veranda umbrită, cu Eric Clapton şi Chris Rea ameţind de amintiri aerul văratec, cu ea, mama, dansând în noaptea moale de linişte, zâmbind dintre toti anii ei cu care ştie deja că s-a împăcat după războieli mai mari sau mai alintate, de femeie, mamă, iubită şi din nou femeie.
Fericirea e simplă!
Uiţi asta mai mereu şi înveţi atât de uşor s-o simţi din nou când vezi pe altcineva lângă tine făcând-o.

Azi am lăsat ceasul deoparte şi am rupt timpului cea mai lungă zi. Plină, rotundă, caldă, fără vinovăţii (de “n-am timp pentru mine” sau ”uite cât de multă treabă am de făcut”), fără întrebări sau îndoieli.
Am avut vreme de un gând pentru fiecare om drag din sufletul meu – pentru unii mai mult de un gand (aşa a vrut inima mea şi cu ea nu mă lupt). Am avut vreme să mă joc cu “ce-ar fi dacă” şi cu toate “dacă” de până acum care și-au făcut deja loc în realitate.
Ştiţi ce mi-a răsărit în minte aşa, din senin, între doi fluturi zburând în jurul meu?
Că la tot pasul primim daruri, semne, bucurie, oameni, care nu ne sunt intâmplători, care nu ne mai sunt străini din clipa în care îi vedem prima oară, pentru că i-am căutat până atunci şi cumva tot noi i-am ajutat să ne găsească.
Că toate sunt legate unele de altele chiar acolo unde nici nu gândeşti, că se adună ca valurile unui domino cum n-am văzut vreodată – care înfloreşte dărmându-se şi se înalţă la loc, mereu şi mereu, din ce primim, şi în aceeaşi masură din ce dăruim înapoi.
Da, poate că asta ar înseamna să fim piese într-un fel de joc, dar e cel mai frumos joc pentru că reguli ne sunt doar visurile noastre. Așa că rostul ar fi să ne bucurăm de bucuria oricui pentru că astfel ne atinge şi pe noi, ne schimbă, fie că ne urcă, în speranţă sau doar ne ţine strâns în braţe.
Cine ştie câte valuri putem face sau duce, înfrunta sau clădi? Cine ştie cu câţi oameni putem fi mai bogaţi? Doar noi.
Am primit de curând un dar tare preţios – linişte, împăcare, căldură limpede şi sunt toate mult mai adânci pentru că nu le-am căutat, le-am lăsat eu însămi libere din mine când am putut să o fac bine şi frumos şi mi s-au întors înapoi cu cineva drag de mână.
Iubirea e singurul lucru din care atunci când dai creşte!
Fiecare avem ceva doar al nostru care ne trece peste orice umbră. Chipul cuiva, cuvintele, vocea, dar aproape întotdeauna e ceva însufleţit. Viu. Iubit. Drag.
Fiecare suntem la rândul nostru toate aste bucurii pentru măcar un suflet.
Pentru mai multe. Sau pentru totdeauna, dacă suntem norocoși.
Oricum ar fi, azi sau mâine sau oricând e o clipă la fel de bună să mai priveşti odată în jurul tău, necunoscuţii care încă nu-ţi sunt prieteni. Cineva mi-a amintit azi… “There are no strangers, only friends you have not met yet” – “Nu există necunoscuţi, doar prieteni pe care nu i-ai întâlnit încă…”(W.B. Yeats)
Am suferit, m-am bucurat, am iubit, m-am înşelat sau am rănit – vei putea spune cândva – dar să nu crezi pe nimeni care ţi-ar spune – ai greşit!
Nu ne suntem întâmplători şi curajul de a-ţi urma inima, nu rămane niciodată “nepedepsit” – ai să creşti, veţi creşte împreună!

Pentru că dor sau bucurie, viaţa e frumoasă doar trăită!